Eutrofizarea iazului - suprapopularea cu plante acvatice

Multe dintre iazuri, in special cele fara izolatie artificiala, sunt pasibile de o eutrofizare excesiva, adica de suprapopulare intensiva cu plante. Cantitatile imense de masa vegetala moarte, in descompunere, duc la alterarea calitatii apei (nivelul crescut de nitrati, fosfati si reducerea drastica a oxigenului dizolvat in apa)

Eutrofizarea apare atunci cand o parte insemnata a luciului apei este invadata de plante. Acest proces este normal si natural, modificarile iazului sunt influentate nu numai de acumularea masei vegetale moarte, ci si de aluviunile aduse de precipitatii din amonte, de eroziunea solului de pe tarm, de miscarile solului datorata animalelor, etc. In acest proces zonele mai adanci tind sa se colmateze, pantele abrupte tind sa se indrepte, etc.

Exemple concrete de eutrofizare vegetala a apelor:

• 

  lacul cu nuferi din Baile 1 Mai

  In Baile Felix, lacurile cu nuferi si lotusi au fost complet colmatate si suprapopulate. Lacurile cu nuferi din cauza colmatarii au devenit pustii, nuferii nemaiputand trai in apa de doar o palma adancime. Lotusii se dezvoltau destul de bine, dar tulpinile lor erau mult prea inalte si se rupeau usor in bataia vantului. Mai nou aceste lacuri au trecut printr-un proces de renovare. Lotusii nu au suportat prea bine schimbarile, in primii ani dadeau semne ca vor ceda. In schimb nuferii, profitand de noile conditii au proliferat intr-un ritm inimaginabil. Nu am mai vazut flori de nufar asa de frumos dezvoltate.
  
  
  
  

  Rezervatia din Baile 1 Mai cu renumitul nufar termal (Nymphaea lotus var. thermalis) al carei populatii a ajuns intr-o stare jalnica din cauza eutrofizarii, dar nimeni nu intervine (poate de frica raspunderii, de gura presei, etc).

  
  
  

  De asemenea se pot gasi lacuri pe Dunare cu populatii imense de nuferi, sufocate de densitatea lor

  Trestia, papura, stuful, irisii, etc.  apar in mai toate canalele care, daca nu sunt decolmatate periodic, vor bloca si infunda complet aceste canale.

Suprapopularea cu plante acvatice in iazurile ornamentale mici

Intr-un iaz relativ bine proiectat, plantele acvatice au o zona de dezvoltare bine definita. Pantele abrupte, lipsa pamantului / namolului nu permite extinderea necontrolata.

In iazurile de decor, majoritatea plantelor sunt in ghivece, cosuri sau saci. Acest fapt ajuta foarte mult la intretinerea lor mai facila precum si la controlul eficient al extinderii lor.

Anual, sau bianual (primavara devreme sau toamna tarziu) aceste ghivece se scot din apa si se raresc plantele din ele. De obicei se scoate planta complet din ghiveci, se spala namolul de pe radacina plantelor si se replanteaza. 




Informatii detaliate despre cum se fac aceste replantari le gasiti pe acest blog.

Ciuma apei, sau plantele oxigenatoare submerse cresc intr-un ritm destul de alert. Acestea se pot aduna cu o grebla (Atentie sa nu perforati izolatia)

Solutia controlului suprapopularii cu plante in iazuri artificiale mici este relativ simpla, cantitativ nu este o lucrare mare si nici costisitoare.

Suprapopularea cu plante acvatice in iazurile de pesti / iazurile neizolate 

Multe probleme apar atunci cand iazurile neizolate si/sau de dimensiuni mari sunt invadate de plante acvatice, precum stuful, papura, etc.

Stuful si ierburile rizomatice

papura si radiculatia ei

Important este ca majoritatea plantelor acvatice se inmultesc nu numai prin samanta ci si prin rizomii care se extind la distante mari, alcatuind o retea impenetrabila, compacta si omogena al unui singur soi (doar stuf sau doar papura), eliminand ceilalti competitori din colonie.
Rizomii confera si o stabilitate, nepermitand apei sa rupa plantele din pamant pe urma a unui curs de apa puternic (apa curgatoare sau scurgeri masive de apa pluviala).
Rizomii stabilizeaza malul dar in timp permite si colmatarea treptata dar sigura a zonei.
Se poate observa chiar si in iazurile mici cum un grup de papura plantat initial la 20 cm sub nivelul apei, in doar cativa ani va ajunge la suprafata.

Pentru inceput ar fi bine de clarificat daca este vorba despre papura sau stuf.
Deoarece in majoritatea cazurilor invadarea iazului este datorata unui sau altuia dintre ele.
Primul soi inmultit va bloca, practic, posibilitatea altor soiuri care au necesitati similare de dezvoltare sa se impuna ulterior.


Stuful este mult mai evaziv, are rizomi lungi si tari, cu muguri

rizomii stufului

groase de un deget si foarte ascutiti, care perforeaza totul.  Cresterea stufului este foarte energica.
Dar sa ne intoarcem la radacina stufului. Rizomii stufului sunt compusi din niste radacini principale groase si lungi, ale caror muguri se prezinta ca niste tepi foarte tari si foarte ascutiti. Aceste piroane naturale patrund cu usurinta nu numai prin solul umed si moale ci este in stare sa-si croiasca calea printre pietre, crapaturile betonului si, ceea ce este mult mai periculos, perforeaza foarte usor membranele de izolatie ale iazurilor.  Din acest motiv, recomandarea noastra este ca cei ce doresc sa planteze, chiar si doar ornamental, stuf, bambus si orice alte plante care au rizomi de acest fel, sa renunte complet la aceasta idee. Am mentionat aici si bambusul, deoarece este foarte popular dar dupa scurt timp nu mai poate fi controlat. Mugurii bambusului vor perfora, incet dar sigur, fara problema orice izolatie.




Papura are la radacina un fel de tuberculi alungiti. Papura nu are muguri ca si piroanele stufului, deci nu este la fel de periculoasa ca si stuful sau bambusul. 

Papura poate fi extrasa manual mult mai usor, dar extirparea manuala nu va fi niciodata completa, tuberculii si radacinile rupte in pamant vor da lastari noi in curand.


 
Extirparea plantelor acvatice

Dupa experienta mea, primul si cel mai important lucru este sa se tunda complet, iarna la nivelul ghetii toata masa vegetala. Apoi in primavara se lasa cota apei mai sus.

Probabil ar fi nevoie de o decolmatare serioasa, Stuful si papura nu cresc de la o adancime mai serioasa. In cazul cel mai des intalnit zonele invadate nu au adancimi mai mari de 1,5m.

Dupa o dragare, papura va putea fi tinuta sub control, dar stuful va continua sa apara. In acest caz este important sa nu-l lasati sa se dezvolte in aer, dupa un timp puterea lor va ceda.
Exista utilaje complexe: destufizare, decolmatare, dragare, etc.  Sunt firme specializate pe acest domeniu.

• Am sapat anul trecut un iaz de 1 ha, unde am incorporat un vechi canal de apa dezafectat, plin de stuf. Am fost nevoit sa sap cu excavatorul peste 1,5 m in toate directiile apoi am asternut un strat gros ne nisip peste ea. Mugurul va pierde multa energie cautandu-si cale spre aer pe o distanta mult mai lunga. Nu afirm ca am reusit sa extirp in totalitate stuful, bucati mici de rizomi ramanand in pamant, dar un control periodic urmat de o raschetare imediata a tuturor mugurilor care au aparut la suprafata va da roade pe termen lung.

Daca este posibil, drenarea iazului urmata de o aratura adanca repetata va putea da rezultate. Dar in acest caz este nevoie de mult timp pana aceste plante dispar.
Un alt sfat este scaderea nivelul apei la cotele minime. Dupa inghetare se creste cota apei pentru ca gheata sa smulga radacinile din apa.   Pentru acesta este nevoie de o gheata destul de groasa, un strat subtire nu va avea nici un efect, portanta ghetii fiind prea mica.  In cazul papurei exista sanse mai mari de succes, cu stuful este, insa, mult mai greu, dat fiind radiculatia mult mai puternica.


Repet, o adancime de peste 1,5m, oricum poate prea mica pentru un iaz cu pesti mari, nu permite invadarea luciului apei. (Cu toate ca am gasit canale pe Dunare unde nuferii fiind expusi o perioada mult prea mare la un nivel foarte ridicat al cotelor apei, au crescut multumitor in ape adanci de 4-5 metri).

Arderea stufului / papurei nu este recomandata, este interzisa si poate dauna mai mult mediului acvatic si terestru inconjurator decat beneficiile ulterioare.

Utilizarea de chimicale, ierbicide totale nu este o optiune viabila. Efectele chimicalelor se inzecesc in iaz, viata acvatica va fi distrusa imediat.


Multi specialisti recomanda popularea cu puieti de cteno, care se hranesc cu tot ce este verde in apa.


In orice caz, solutia cea mai buna pe termen lung este o excavare completa si adanca, care sa extraga majoritatea radacinilor, precum si executata la o adancime suficienta pentru ca plantele sa nu poata trai in ea. Solutiile pe moment (ardere, ierbicidare, taiere) vor lasa cioturile, care se descompun foarte lent, in apa, pescuitul cu navodul fiind aproape imposibil.

O dezbatere interesanta pe acest subiect gasiti aici

participati la dezbaterea acestui subiect >